Poate nu e chiar asa de rau

Cineva spunea odata ca 12-a e destul de grea. N-am crezut ca poti ajunge la un moment dat sa cedezi din cauza stresului. De ce spun asta? Ei bine ajungi sa realizezi ca nu mai faci fata. Eu una simt ca nu mai pot sa fac nimic. Bacul e la un semestru departare, si se apropie repede. Eu invatat, trebuie sa invat, dar parca tot nu se prinde nimic. Si din ambitia aceea de a nu da gres iti mananci nervii pe zi ce trece ,incercand sa mergi mai departe.

Pregatiri peste pregatiri, informatia iti intra in cap tot mai multa, dar parca prea repede si fara rost. Eu una pe langa bac mai am si nenorocita aia de scoala de soferi, care parca nu se mai termina. Daca stai si le pui cap la cap pe toate o sa-mi dati dreptate. E greu, a 12-a e grea, exista un stres permanent.

Si cand toate merg ‘de minune’ te trezesti ca si cei mai dragi prieteni iti mai dau peste nas. Cand tot  ce vrei e sa vorbesti , sa mai schimbi pareri. Lumea si-a luat-o in cap de la o vreme. Aseara mi-a ajuns si mie totul pana la os. Intr-o fractine de secunda am cedat, si singurul mod de a ma descarca a fost sa plang cinci minute in forta. Dar au fost ei, prietenii mei, care nu m-au lasat sa imi distrug nervii de tot si m-au sprijinit cum au putut mai bine.

Cel mai bun sfat e acela ca indiferent cat de doborat te simti, singur trebuie sa-ti ridici moralul sa-ti spui ca poti, ca nu te dai batut. Nu a ajuns un amarat de bac sa te distruga psihic. Capul sus , viata nu se sfarseste aici. :)