Tind sa cred ca in curand facebook-ul va ajunge la fel ca Hi5-ul. De ce spun asta? Cred ca stim cu totii de ce. De la o zi la alta apar tot felul de specimene, care mai de care mai piti, mai pe jumatate dezbracate. Si nu in ultimul rand tot felul de concursuri care sunt menite sa-ti umple wall-ul caci nu au niciun castig. Va suna cunoscut? Cred ca da.
In ritmul asta reteaua de socializare se va duce pe apa sambetei ca si hi5-ul. Sincer acum. Fugi dintr-o parte de tot felul de personaje, dar dai de ele vrand nevrand pe facebook. Eu zic sa ne mutam pe altceva. Oare daca ne mutam pe alt site de socializare se va ajunge aici?
Din punctul meu de vedere facebook-ul meu va ajunge cat de curand ca si hi5-ul meu, adica inchis. Cel mai bine. :)
Cineva spunea odata ca 12-a e destul de grea. N-am crezut ca poti ajunge la un moment dat sa cedezi din cauza stresului. De ce spun asta? Ei bine ajungi sa realizezi ca nu mai faci fata. Eu una simt ca nu mai pot sa fac nimic. Bacul e la un semestru departare, si se apropie repede. Eu invatat, trebuie sa invat, dar parca tot nu se prinde nimic. Si din ambitia aceea de a nu da gres iti mananci nervii pe zi ce trece ,incercand sa mergi mai departe.
Pregatiri peste pregatiri, informatia iti intra in cap tot mai multa, dar parca prea repede si fara rost. Eu una pe langa bac mai am si nenorocita aia de scoala de soferi, care parca nu se mai termina. Daca stai si le pui cap la cap pe toate o sa-mi dati dreptate. E greu, a 12-a e grea, exista un stres permanent.
Si cand toate merg ‘de minune’ te trezesti ca si cei mai dragi prieteni iti mai dau peste nas. Cand tot ce vrei e sa vorbesti , sa mai schimbi pareri. Lumea si-a luat-o in cap de la o vreme. Aseara mi-a ajuns si mie totul pana la os. Intr-o fractine de secunda am cedat, si singurul mod de a ma descarca a fost sa plang cinci minute in forta. Dar au fost ei, prietenii mei, care nu m-au lasat sa imi distrug nervii de tot si m-au sprijinit cum au putut mai bine.
Cel mai bun sfat e acela ca indiferent cat de doborat te simti, singur trebuie sa-ti ridici moralul sa-ti spui ca poti, ca nu te dai batut. Nu a ajuns un amarat de bac sa te distruga psihic. Capul sus , viata nu se sfarseste aici. :)
Uite ca a mai trecut un an si 2 zile. Sa speram ca 2012 ne va aduce mai multe decat 2011, sa fie un an mai bun si sa aveti cu totii rezultate exceptionale pe toate planurile.
Dar articoul vrea sa fie despre trecerea dintre ani, mai exact noaptea de revelion. Toata lumea bea si mananca, se distreaza, are si de ce, se apropie un an nou. Mai urat e cand inainte cu doua zile te trezesti ca planurile se duc pe apa sambetei si ramai acasa singur. Si te gandesti, ce mai distractie. Dar nu se sfarseste asa. Ei , atunci cand ai prieteni totul e posibil. Desi invitatiile sunt facute, totul este pregatit, inca mai astepti sa soseasca ei, prietenii tai.
In asteptarea mea , nu am realizat ca timpul a trecut si in dupa-amiaza de 31 decembrie m-am scapat la somn. Gasca imi bate la usa iar eu inca dormeam si nu am fost pregatita. Ei, sa vezi ce, ca e abia ora 19 si mai e mult pana dimineata. Asa ca am dat drumul distractiei. Intai de toate trebuie sa faci cunostinta cu locul in care iti vei petrece toata noapte. Timpul trece, fiecare cu activitatea lui, care face un gratar, care joaca o tabla, dar ne trezim ca mai sunt 5 minute pana la miezul noptii iar noi inca mai stam la o carte. Fugim afara si cerul era luminat din toate partile de artificii. Sampania curgea , din pacate am uitat paharele in casa , asa ca si cu sticla se poate. Distractia continua pana dimineata, cand mai trebuia sa si dormim cat de cat. Glumitele nu inceteaza sa existe, dar asa-i frumos cand suntem cu totii impreuna.
Vreau sa le multumesc celor care au avut placerea sa petreaca revelionul alaturi de mine, sa-i multumesc in special lui, ca nu m-a lasat la greu si le doresc tuturor toate cele bune. La multi ani! :)
Dublu M. <3
